Epicur. Bustul lui Epicur Epicur (Epikouros sau Επικουρος în greacă) (341 î.Hr.
Samos – 270 î.Hr. Atena) a fost filosof grec, fondatorul Epicurismului. Repere biografice[modificare | modificare sursă] Născut în insula Samos, fiu al atenianului Neocles, Epicur trăiește perioada de decadență a lumii grecești, după dominația exercitată de Filip al Macedoniei și de către fiul său Alexandru cel Mare. Ține prelegeri în Mytilene (311 î.Hr.), unde se împrietenește cu Hermachos, viitorul său succesor, iar apoi în Lampsacos (310 î.Hr.). Scrieri[modificare | modificare sursă] Diogenes Laertios menționează 40 de titluri din opera lui Epicur, remarcabile prin claritatea și accesibilitatea stilului și a limbii. Filosofia lui Epicur este construită din trei părți: Kanonika (Logica), necesară pentru distingerea adevărului de falsPhysika (Fizica), ce propune o explicație filosofică a naturiiEthika (Etica), care tratează despre condițiile vieții fericite. Friedrich Nietzsche. Friedrich Wilhelm Nietzsche (n. 15 octombrie 1844, Röcken - d. 25 august 1900, Weimar) este cel mai important filosof al secolului al XIX-lea, care a exercitat o influență remarcabilă, adesea controversată, asupra gândirii filosofice a generațiilor ce i-au urmat.
Biografie[modificare | modificare sursă] S-a născut într-o familie protestantă, tatăl său fiind pastor. Încă din tinerețe, este confruntat cu problema credinței în Dumnezeu și înclină mai degrabă spre ateism, fapt ce se va reflecta mai târziu în gândirea sa filosofică. Studiază filosofia la Universitatea din Leipzig. Lectura cărții lui Arthur Schopenhauer, Welt als Wille und Vorstellung ("Lumea ca voință și reprezentare"), va constitui premisa ideatică a vocației sale filosofice. Filosofia lui Nietzsche[modificare | modificare sursă] Nietzsche a dorit să restructureze societatea criticând aspectele culturii moderne, ale filosofiei oficiale universitare, negând ideile de civilizație și acelea ale democrației.
Terence McKenna. Robert A. Heinlein. Robert A.
Heinlein a fost un scriitor american de science-fiction. Deseori numit "decanul scriitorilor de science fiction",[1] a fost unul dintre cei mai populari, influenți și controversați autori ai genului. El a stabilit standardul pentru plauzibilitatea științifică și a ajutat la creșterea nivelului literar al genului, fiind unul dintre primii scriitori de science fiction publicat în revistele mainstream (de exemplu, lucrări scrise de el au apărut la sfârșitul anilor '40 în The Saturday Evening Post). A fost unul dintre cei mai bine vânduți scriitori de science fiction timp de multe decenii și, alături de Isaac Asimov și Arthur C.
Clarke, a fost cunoscut ca unul dintre "Cei Trei Mari" din science fiction[2][3]. Heinlein a câștigat premiul Hugo pentru patru dintre romanele sale; pe lângă asta, la cincizeci de ani de la publicarea lor, trei dintre operele sale au fost recompensate retroactiv cu același premiu, acordat pentru perioada în care distincția nu exista. Ed Gein. Edward Theodore "Ed" Gein (/ˈɡiːn/; August 27, 1906[1] – July 26, 1984) was an American murderer and body snatcher.
His crimes, committed around his hometown of Plainfield, Wisconsin, gathered widespread notoriety after authorities discovered Gein had exhumed corpses from local graveyards and fashioned trophies and keepsakes from their bones and skin. Gein confessed to killing two women – tavern owner Mary Hogan on December 8, 1954, and a Plainfield hardware store owner, Bernice Worden, on November 16, 1957. Initially found unfit for trial, after confinement in a mental health facility he was tried in 1968 for the murder of Worden and sentenced to life imprisonment, which he spent in a mental hospital. Early life[edit] Augusta relocated to the farm to prevent outsiders from influencing her sons.[6] Edward left the premises only to attend school. Deaths in immediate family[edit] Illuminati. Illuminati (pluralul din latinescul illuminatus, "ilumináții") este un nume care se referă la mai multe grupuri, atât istorice și moderne, atât reale cât și fictive.
Ordinul Iluminaților a fost o societate secretă fondată la 1 mai 1776, în Ingolstadt (Bavaria de Nord), de Adam Weishaupt[1], care a fost primul profesor de drept canonic de la Universitatea din Ingolstadt[2] . Mișcarea era formată din liber-cugetători, liberali, republicani (deci antimonarhici) și pro-feminini, recrutați din lojile masonice din Germania, și a urmărit să promoveze perfecționismul prin intermediul școlilor de mistere. În 1785, ordinul a fost infiltrat, dezbinat și suprimat mai întâi de către guvern bavarez pentru un presupus complot și apoi în întregul stat (Reich) german. Acuzația adusă a fost aceea că scopul ordinului este să răstoarne toate monarhiile și religiile de stat din Europa.
Bohemian Grove. Coordinates: Bohemian Grove is a 2,700-acre (1,100 ha) campground located at 20601 Bohemian Avenue, in Monte Rio, California, belonging to a private San Francisco-based men's art club known as the Bohemian Club.
In mid-July each year, Bohemian Grove hosts a two-week, three-weekend encampment of some of the most powerful men in the world.[1][2] Introduction[edit] The Bohemian Club's all-male membership and guest list includes artists, particularly musicians, as well as many prominent business leaders, government officials (including U.S. presidents), senior media executives, and people of power.[3][4] Members may invite guests to the Grove although those guests are subject to a screening procedure.
A guest's first glimpse of the Grove typically is during the "Spring Jinks" in June, preceding the main July encampment. Glandă pineală. Epifiza sau glanda pineală (corpus pineale seu epiphysis cerebri) este o formațiune nepereche, cu greutatea de aproximativ 0,2 g, situată deasupra coliculilor cvadrigemeni superiori.
Este aflată în masa encefalului, între cele 2 emisfere, fiind parte a epitalamusului. Aceasta este responsabilă pentru secreția unor hormoni, printre care și secreția melatoninei. În perioada copilăriei, epifiza este mare, însă odată cu trecerea anilor, aceasta se micșrează devenind aproape inactivă la maturitate. Ca glandă endocrină, epifiza aparține sistemului endocrin difuz. Evoluție și structură[modificare | modificare sursă] Glanda provine din bombarea tavanului ventriculului III al creierului și ajunge la cea mai mare dezvoltare în frageda copilărie.