Matematică. Euclid, matematician grec, secolul al III-lea î.Hr., așa cum este imaginat de către Rafael într-un detaliu al lucrării „Școala ateniană” Matematica este în general definită ca știința ce studiază relațiile cantitative, modelele de structură, de schimbare și de spațiu.
În sens modern, matematica este investigarea structurilor abstracte definite în mod axiomatic folosind logica formală. Structurile anume investigate de matematică își au deseori rădăcinile în științele naturale, cel mai adesea în fizică. Matematica definește și investighează și structuri și teorii proprii, în special pentru a sintetiza și unifica multiple câmpuri matematice sub o teorie unică, o metodă ce facilitează în general metode generice de calcul. Ocazional, matematicienii studiază unele domenii ale matematicii strict pentru interesul abstract exercitat de acestea, ceea ce le transformă într-o abordare mai degrabă legată de artă decât de știință.
Etimologie[modificare | modificare sursă] Matematica on Line - Formule matematice, algebra, geometrie, trigonometrie. Educatie fizica. Educatia fizica referat. Istoria României. Acest articol se referă la istoria teritoriului României de astăzi.
Pentru istoria românilor, ca grup etnic, vedeți Istoria românilor. În articol se realizează doar o sinteză a fiecărei perioade istorice; detalii în articolele separate (Vezi legăturile în cutia din dreapta). Prin istoria României se înțelege, în mod convențional, istoria regiunii geografice românești precum și a popoarelor care au locuit-o și care, pe lângă diferențele culturale specifice și transformările politice, au dotat-o cu o identitate specifică, identitate care în timp a condus la recunoașterea României drept subiect istoric de sine stătător. Într-o accepțiune mai restrânsă, prin istoria României se înțelege doar istoria statului unitar, adică istoria statului modern România, a Regatului României și a formelor de organizare intermediare, precum și a evenimentelor care au dus la formarea sa ca stat național.
Preistorie și Antichitate[modificare | modificare sursă] Dacia[modificare | modificare sursă] Romanizarea. Geografie. Harta Pământului Geografia (din grecescul γεωγραφία—geographia, însemnând „a descrie pământul”)[1] este studiul care se ocupă cu relieful, terenurile, trăsăturile, locuitorii și fenomenele Pământului.[2] O traducere literală ar fi „să descrii sau să scrii despre Pământ”.
Prima persoană care a folosit cuvântul „geografie” a fost Eratosthenes (276—194 î.Hr.). Patru direcții tradiționale ale cercetării în domeniul geografiei sunt analiza spațială a fenomenlor naturale și umane (geografia ca un studiu al distribuției), studiul fizic (al locurilor și regiunilor), studiul relației dintre om și uscat și cercetarea în domeniul științelor Pământului.[3] Cu toate acestea, geografia modernă este o disciplină cuprinzătoare care încearcă să înțeleagă Pământul cu toate complexitățile sale naturale și artificiale — nu doar unde sunt obiectele, dar și cum au fost create și cum vor fi. Istoric[modificare | modificare sursă] Școală. Faţada tipică a unei şcoli Școala este o instituție publică proprietate de stat sau privată unde se învață disciplinele prevăzute într-un plan de învățământ.
Conceptul „școală [1]” provine de la cuvântul latin „schola”, derivat și el la rândul său din greaca antică „scholeion”, de la „scholḗ”. Termenul grec era înțeles la început drept „timp liber”, pentru ca apoi să evolueze: de la „timp liber” cuvântul a ajuns să descrie „locul în care era petrecut timpul liber”, adică locul în care se țineau discuții filosofice sau științifice în timpul liber, pentru a descrie mai apoi „locul de lectură” până la a descrie locul de instruire pentru excelență Se pot aminti câteva categorii de școli: Școală elementară (clasele I - IV)Școală medie Gimnaziu (clasele V - VIII)Liceu (clasele IX - XII sau XIII)Universitate (Academie de arte, militară etc) școală superioară cu durata de 3 - 6 ani în cadrul căreia sunt Facultățile. Școli asimilate liceului (în trecut): Alte categorii: Elev, școlar. Istorie. Istoria este atât studiul faptelor și al evenimentelor trecutului, cât și, prin sinecdocă, ansamblul lor.
Spre deosebire de povestirea ficțională, specia de povestire numită istorie nu este construită prin intuiție intelectuală, ci pornind de la surse: documente scrise, istorie orală, obiecte etc. Prin interpretarea totalității acestor surse, istoria își propune să reconstituie diversele fațete ale trecutului. De-a lungul timpului, istoricii și-au schimbat foarte mult felul de a interpreta trecutul și perspectiva asupra faptelor sau a evenimentelor trecute, și-au reevaluat sursele și maniera de a aborda respectivele surse.
Istoria, care nu este doar o reflecție asupra trecutului, se construiește în funcție de regulile unei metode științifice. Aceasta a evoluat de-a lungul timpului, iar evoluția acestei metode științifice poartă numele de istoriografie (cuvânt compus pornind de la niște etimoane greceși; în traducere directă înseamnă „istoria scrierii istoriei”).