Death Note. Death Note (デスノート, Desu Nōto?) Este o serie manga creată de Tsugumi Ohba și Takeshi Obata. Seria gravitează în jurul unui student de liceu care descoperă un carnet cu puteri supranaturale care îi oferă abilitatea de a omorî pe orice al cărui nume este scris în el. Intriga constă în încercarea lui de a crea și a conduce o lume fără rău folosind carnetul. Death Note a fost prima dată publicat de editura Shueisha în revista manga Weekly Shōnen Jump din decembrie 2003 până în mai 2006, cu 108 capitole în total. Seria a fost publicată în întregime în 12 volume în Japonia și America de Nord. Subiectul[modificare | modificare sursă] Light Yagami este un tânăr inteligent care este nemulțumit de crimele și corupția din lume.
Personaje[modificare | modificare sursă] Personaje principale[modificare | modificare sursă] Light Yagami (夜神 月, Yagami Raito) /Kira L /L Lawliet (エル・ローライト, Eru Rōraito) /Hideki Ryuga (流河 旱樹, Ryūga Hideki) /Ryuzaki (竜崎, Ryūzaki) /Eraldo Coil /Danuve Teru Mikami(魅上 照, Mikami Teru) Turismul în Japonia. Turismul în Japonia se caracterizează atât printr-un sector vibrant intern, cât și prin vizita a peste 8 milioane de turiști străini anual[1], 3/4 din aceștia veniind din Asia. Dacă ne uităm la proporția dintre numărul de turiști străini care vizitează Japonia și cel al turiștilor japonezi care vizitează țări străine, Japonia se află pe ultimul loc în cadrul țărilor din grupul G8. Japonia este cea mai populară destinație pentru călătorii externe pentru coreenii de sud și taiwanezi.[1] În ultimii ani, Japonia a devenit destinație turistică de iarnă pentru mulți vizitatori din țările învecinate și australieni, care merg de exemplu la schiat la Niseko în Hokkaidō. Istoria turismului în Japonia[modificare | modificare sursă] Castelul Himeji (Locuri din Patrimoniul Mondial UNESCO) În timpul erei feudale, adică înainte de Restaurația Meiji, călătoriile în interiorul Japoniei pentru oamenii de rând erau strict reglementate.
În 1887 a fost înființată Kihinkai (貴賓会, Kihinkai?) Fuji Note. Anime. Stil de desen utilizat în anime: personajul Wikipe-tan Anime (din cuvântul japonez アニメ anime, la rândul lui o abreviere a cuvântului englez animation, însemnând animație, pluralul corect fiind anime-uri [1]) reprezintă orice film de animație produsă în Japonia sau originară din aceasta.[2] La originea acestui gen stau benzile desenate japoneze numite manga.[3][4] Cu toate că anime-ul este considerat uneori în mod eronat un "gen" (precum comedia, drama, etc.), în realitate este o formă de artă care include toate genurile întâlnite în literatură și cinema.[2] În Japonia filmele de animație sunt foarte îndrăgite, semnificativ fiind faptul că în anul 2001 filmul anime Spirited Away (Sen to Chihiro no Kamikakushi) a întrecut filmul Titanic.[5][6][7] Inițial anime-urile erau desenate manual, însă în ultimii ani tehnicile asistate de calculator practic s-au generalizat.
Istorie[modificare | modificare sursă] Captură al primului film anime Momotaro's Divine Sea Warriors(1944) Manga. Manga (漫画) este cuvântul japonez pentru benzi desenate (uneori folosindu-se de asemenea și komikkuコミック). În afara Japoniei, termenul este utilizat strict pentru benzile desenate de origine japoneză. Istoric[modificare | modificare sursă] Manga este creată dintr-o mixtură între arta japoneză ukiyo-e și stiluri străine de desenat, și a preluat forma prezentă la puțin timp după cel de-Al Doilea Război Mondial.
Constă în principal din desene alb-negru, în afară de coperți și câteodată primele cîteva pagini; în unele cazuri, este colorată integral. Clasificare[modificare | modificare sursă] Demografia publicului cititor[modificare | modificare sursă] Kodomo - adresate copiilorShōjo - tinere fete și adolescenteShōnen - băieți și adolescențiJosei / Redisu / Redikomi - adresate tinerelor femei cu vârste între 18-30, fiind citite totuși și de bărbațiSeinen - bărbaților tineri cu vârste cuprinse între 18-30 dar ajungându-se la un public de până în 40 de ani Genuri[modificare | modificare sursă] Bucătărie japoneză.
Ingredientele principale ale bucătăriei japoneze tradiționale sunt: peștele și alte produse marine, zarzavaturile și orezul. Peștele este deseori servit crud, ceea ce necesită ca el să fie foarte proaspăt și să fie tăiat cu un cuțit bine ascuțit. Abundența produselor marine în apele care înconjoară Japonia și religia budistă (care este împotriva uciderii animalelor) au făcut ca japonezii să folosească carne, produse lactate, grăsimi animale etc. în mod mai redus. Condimentele principale sunt produse din soia (sosul soia și miso- pastă de fasole soia- sau orez (sake, oțet din orez, mirin- un sake dulce). Pentru a menține gustul original al ingredientelor, bucătăria japoneză nu prea folosește condimente iuți, ci mai mult plante aromatice sau wasabi (hrean japonez), yuzu, ghimbir, myōga (tot un fel de ghimbir), kinome (lujeri ai plantei sanshō (Zanthoxylum piperitum) sau semințe uscate și măcinate ale aceleiași plante sanshō.
Mic dejun kaiseki Mâncare osechi Supă miso Nabemono Udon. Origami. Origami (din japoneză 折り紙 origami, hârtie pliată) constituie arta plierii hârtiei colorate în modele de creaturi vii, obiecte neînsuflețite sau forme decorative abstracte. Elefant în tehnica origami prin plierea unei bancnote Lumea artelor tradiționale japoneze a reprezentat întotdeauna pentru occidentali o fascinație, iar discipline precum ikebana – arta aranjării florilor, chanoyu – ceremonia ceaiului, origami – arta plierii hârtiei și multe altele au simbolizat elemente ale frumuseții și perfecțiunii japoneze.
Etimologic, cuvântul origami, de origine japoneză, este format din oru care are sensul de “a îndoi” și kami cu sensul de “hârtie”, deci “hârtie îndoită”. Numele de origami a fost adoptat în anul 1880, până atunci arta plierii hârtiei fiind denumită orikata. Formele care pot fi realizate prin această artă sunt legate de imaginația celui care pliază hârtia, dar există și categorii de forme tradiționale care includ flora și fauna. Bibliografie[modificare | modificare sursă] Ikebana. Stil acqua Stil Rinpa Stil Bunjin Stil Heika Ikebana este tehnică artistică de aranjare a florilor (în vase) după anumite principii, arta aranjamentelor florale în stil japonez, arta tablourilor vii. Ikebana este concretizarea cea mai reprezentativă a cultului pentru frumos prezent de-a lungul istoriei în universul spiritual japonez. S-a conformat întotdeauna, față de celelalte arte, și pretutindeni situațiilor noi impuse de evoluția simțului estetic al japonezilor. Ikebana este aducerea vieții vegetale la dimensiunile unei încăperi, unei vaze.
Aranjarea florilor este o expresie a vitalității, a competiției neîntrerupte dintre viață și moarte, o artă încărcată de simboluri care a devenit o parte indispensabilă a interioarelor japoneze. Istorie și origini[modificare | modificare sursă] Aranjamentele Ikebana au apărut în secolul al VI-lea, și au fost folosite mai întâi la decorarea templelor budiste din Japonia. Principii de bază[modificare | modificare sursă] Traditii. Sărbători şi festivaluri tradiţionale japoneze În japonia există foarte multe sărbători şi festivaluri, dată fiind diversitatea culturală foarte mare. Unele şi-au păstrat caracterul religios, budist sau shintoist, altele sunt doar sărbători profane.
Din punct de vedere climateric, Japonia este o ţară cu patru anotimpuri distincte, iar multe sărbători anuale sunt asociate cu schimbarea anotimpurilor. Sărbătoarea Anului Nou Japonezii sărbătoresc sfârşitul unui an şi începutul următorului cu mare fast şi pasiune. Japonezii îşi decorează uşa de la intrarea în casă cu ramuri de pin şi cu ghirlande de paie, care feresc, în mod simbolic, de intrarea oricărui lucru necurat în casele oamenilor. Sărbătoarea Setsubun În trecut cuvântul setsubun se referea la oricare dintre schimbările anotimpurilor, dar astăzi se referă în special la ziua de 3 sau 4 februarie, momentul în care începe primăvara în mod tradiţional.
Festivalul păpuşilor Ziua Copiilor Festivalul Tanabata Festivalurile agricole. Cultura -> Japonia. Cultura japoneza a evoluat mult in ultimii ani – de la cultura originala a tarii, Jomon, la cea contemporana, hibrida, in care regasim influente din Asia, Europa si America de Nord. Daca mergem pe firul istoric, China si Coreea au avut un inceput bine definit in dezvoltarea culturii Yayoi cam in jurul anilor 300 d.
Hr. care a culminat cu introducerea culturilor de orez, ceremoniei de inhumare, ceramicii, artelor (pictura si scrieri alese, printre care si poezia), sistemului de scris chinezesc si a budismului (pana in secolul al VII-lea i. Hr.). Cultura s-a raspandit din Coreea in Japonia si a influentat si cultura intalnita in noua tara. De exemplu, Japonia a asimilat ceramica adusa de Coreea, la fel ca si Kofun-ul si accesoriile (Magatama) etc. Japonia- Cultura nipona Japonia si-a dezvoltat o cultura distincta. Kimono-ul si yukata sunt hainele japoneze traditionale. Ceremonia Ceaiului (Sado) Ceremonia Ceaiului (Sado) este un ritual al prepararii si consumarii ceaiului.
Japonia,departe,aproape. Japonia. Japonia (în japoneză 日本, se citește Nippon sau Nihon, sens literal: „originea soarelui”) este o țară insulară din Asia de Est, situată pe un lanț de insule aflate între Oceanul Pacific și Marea Japoniei, la est de Peninsula Coreeană. Denumirea oficială este 日本国 Nipponkoku, textual „Țara de la originea soarelui.” Este cunoscută în românește și sub numele de Țara Soarelui Răsare. Potrivit legendei, Japonia a fost creată de către zei care au înfipt o sabie în ocean, la scoaterea ei formându-se patru picături ce au devenit insulele principale, precum și o multitudine de insule mici (peste 5000).
Geografie[modificare | modificare sursă] Japonia este localizată în Asia de Est, în nordul Oceanului Pacific, fiind formată din 4 insule importante, ce reprezintă un procent de aproximativ 95% din teritoriul Japoniei: Honshu(227414 km2), Hokkaido(78411 km2), Kyushu(42600 km2) și Shikoku(17800 km2), plus numeroase insule mici. În Japonia sunt identificate în jur de 140 de specii de animale.