NUMERALUL CARDINAL, ORDINAL, Numeralul cardinal propriu-zis, Numeralul colectiv, Numeralul multiplicativ, Numeralul distributiv, Numeralul adverbial, ordinal referat. Articolul - Clasificarea articolului, Articolul hotarat, Articolul nehotarat, Articolul posesiv (genitival), Articolul demonstrativ (adjectival) referat. Morfologia.ro. Prepozitia. 1x punct categorie: Romana nota: 8.01 nivel: Gimnaziu Prepozitia este partea de vorbire neflexibila, fara functie sintactica, care leaga intre ele parti de propozitie.
Este un cuvant ajutator si se analizeaza impreuna cu partea de propozitie pe care o insoteste. Adjectiv. Clasificare[modificare | modificare sursă] După structură[modificare | modificare sursă] simple: rău, alb, negru, bun, bătrân, slab;compuse: binevoitor, dulce-amărui;locuțiuni: dus cu pluta; fugă până-n nori, cu scaun la cap, de treabă; După forme flexionare[modificare | modificare sursă] invariabile: aidoma, eficace, feroce, oranj, kaki, grena, lila, gri, bleu-marine, crem, bej, cyclam;cu două forme flexionare: dulce, mare, repede;cu trei forme flexionare: mic, roșu, larg, silitor, muncitor, binevoitor;cu patru forme flexionare: frumos, drăguț, tânăr etc.variabile: cu două terminații la singular feminin (bună) masculin (bun) Categorii gramaticale[modificare | modificare sursă] numărgencazgrad de comparație Gradul de comparație[modificare | modificare sursă] Categoria gramaticală care se exprimă prin trei valori; Observații.
Pronume. Pronumele este o parte de vorbire flexibilă, prezentă în majoritatea limbilor, care ține locul unui substantiv atunci când participanții la dialog cunosc sau înțeleg din context obiectul sau persoana numită de acesta.
Pronumele este o clasă de cuvinte eterogenă; uneori pronumele adaugă informații suplimentare despre substantivul înlocuit: respectul vorbitorului, identitatea obiectului numit cu un altul, absența obiectului etc. În limba română pronumele se clasifică după cum urmează. Observație. În funcție de context, o parte din exemplele indicate pot aparține unei clase de pronume sau alteia, ori pot fi chiar alte părți de vorbire.
De exemplu „care” poate fi pronume interogativ sau relativ, iar „ce” poate fi atît pronume (relativ sau interogativ) cît și adjectiv, conjuncție, adverb sau interjecție. Alte limbi pot avea o altă clasificare a pronumelor, cu clase în plus sau în minus față de cele din acest tabel. Conjunctia. Conjunctia este partea de vorbire neflexibila care indica raportul de coordonare si subordonare intre parti ale propozitii, o parte de propozitie si o propozitie, sau intre doua propozitii.
I. Substantiv. În exemplele de mai jos substantivele sînt subliniate: Tu ești Mircea?
De nu, schimb a ta coroană într-o ramură de spini.Au venit și-n țara noastră de-au cerut pămînt și apă.Îmi apăr sărăcia și nevoile și neamul. Din categoria substantivelor pot face parte și cuvinte care denumesc acțiuni, calități, moduri de desfășurare a acțiunilor etc., care sînt de obicei exprimate prin verbe, adjective sau adverbe.
Categorizarea corectă se face ținînd cont de rolul pe care aceste cuvinte îl au în propoziție și de proprietățile lor morfologice. Exemple de astfel de substantive sînt cele subliniate în fragmentele de mai jos (nu toate substantivele au fost marcate). acțiune: Ce-i mîna pe ei în luptă [...]? Clasificarea substantivelor[modificare | modificare sursă] Substantive proprii și substantive comune[modificare | modificare sursă] Substantivul (sau numele) propriu denumește individual o ființă sau un lucru pentru a le deosebi de alte ființe sau lucruri din aceeași categorie. Locuțiune substantivală. Verb. În gramatică, verbul este o parte de vorbire care exprimă în general o acțiune, ca de exemplu a alerga, a construi.
Tot în categoria verbelor intră și o serie de alte cuvinte care, deși nu exprimă acțiunea propriu-zisă săvîrșită de subiect, din punct de vedere morfologic se comportă identic. Astfel există verbe care exprimă existența sau starea (a fi, a sta), recepționarea pasivă a unei acțiuni exterioare (a primi, a auzi), o transformare (a crește, a dispărea), etc. Termenul verb vine în românește din franțuzescul verbe, cu același sens, și care la rîndul lui provine din latinescul verbum (cuvînt, verb). Romanii au preluat noțiunea din grecește, unde rhema avea același sens. Datorită importanței sale deosebite în comunicare, verbul este una dintre cele două părți de vorbire prezente în toate limbile, cealaltă fiind substantivul.
Categorii de verbe[modificare | modificare sursă] Valență[modificare | modificare sursă] 0 pentru verbele impersonale. 1 pentru verbele intranzitive. Indicativ. Adverbul - Clasificarea adverbului, Gradele de comparatie, Locutiuni adverbiale, Ortografia adverbelor si a locutiunilor adverbiale referat.