Imaginea şi rolul femeii în perioada comunistă. Egalitatea a fost una dintre marile promisiuni ale comunismului. Friedrrich Engels afirma în lucrarea sa Femeia, Familia şi Originile Proprietăţii Private: „Emanciparea femeii devine posibilă doar atunci când aceasta va putea lua parte la procesul de producţie la scară socială şi atunci când îndatoririle domestice vor ocupa doar o mică parte din timpul ei (…). Va deveni astfel evident că prima promisiune a emancipării femeii o reprezintă reintroducerea acesteia în industria de stat.”[1] Un dublu rol al femeii Anii '80 reflectă o nouă viziune pentru România.
Ceauşescu lauda femeia pentru dublul ei rol, de mamă şi de muncitoare, dar aceste cerinţe nu făceau decât să împovăreze femeia, imagini greu de reprodus vizual. Revista Femeia, mijloc de propagandă Începutul anilor '80 nu aduce cu sine schimbări majore în viaţa cotidiană. Primii trei ani din 1980 reprezintă o continuitate, coperta lunii ianuarie fiind dedicată apariţiei copiilor alături de anumite simboluri ale lumii comuniste. Moda, manierele și apelativul „tovarăș” în perioada comunismului. Comunismul în România. România comunistă: aspecte economice. Pe 11 iunie 1948, Marea Adunare Naţională vota Legea nr. 119, pentru naţionalizarea întreprinderilor industriale, bancare, de asigurări, miniere şi de transporturi, cu scopul creării sectorului socialist de stat şi premiselor trecerii la conducerea planificată a economiei naţionale şi aplicării politicii de industrializare forţată de mai târziu.
La articolul 1, se menţiona faptul că „se naţionalizează toate bogăţiile subsolului care nu se găseau în proprietatea Statului la data intrării în vigoare a Constituţiei Republicii Populare Române, precum şi întreprinderile individuale, societăţile de orice fel şi asociaţiunile particulare industriale, bancare, de asigurări, miniere, de transporturi şi telecomunicaţii”. La acelaşi articol erau enumerate cele 77 de criterii de naţionalizare, pentru fiecare categorie de întreprinderi în parte. Sarabanda naţionalizărilor a continuat în anul 1948. După ce problema industriei a fost „rezolvată”, s-a trecut la agricultură. România comunistă: aspecte ale vieţii cotidiene. La scurt timp după 23 august 1944, Gheorghiu Dej îi zugrăvea principesei Ileana, tabloul României comuniste: o lume modernă, industrializată, cu ştiinţă de carte, având parte de toate binefacerile lumii moderne dar fără nedreptăţile acesteia.
Lucrurile aveau să stea cu totul altfel decât le-a zugrăvit liderul comunist. Măsurile luate pentru modernizarea ţării (industrializarea, colectivizarea etc.) s-au făcut prin sacrificarea intereselor cetăţenilor şi în dauna bunăstării acestora. Deşi pe hârtie progresul economic pare evident faţă de perioada interbelică, în realitate venitul unui muncitor în anul 1963 era de 1,9 ori mai mic decât în anul 1938. O lungă perioadă de timp, în anii 50, produsele alimentare s-au obţinut de bază de cartelă în cantităţi minime. Situaţia, din acest punct de vedere, s-a ameliorat în anii 60 şi în prima parte a anilor 70. Eşecul economiei socialiste a avut grave consecinţe asupra nivelului de trai al populaţiei în ultima parte a regimului Ceauşescu. Ziua Femeii şi moda feminină în comunism. • Ionuţ HOROBA În epoca regimului comunist de la noi, ziua de 8 Martie era o sărbătoare în care "femeile patriei" aveau parte de o atenţie înzecită din partea bărbaţilor care compuneau clasa muncitoare a fostului regim.
În perioada comunistă, odată cu "Ziua Femeii", pe 8 martie era sărbătorită şi Ziua Mamei. În prezent, această zi se ţine în luna mai, aşa cum procedau şi celelalte state ale lumii şi înainte de ’89. Comunismul aducea elogii şi sărbătorea femeia revoluţionară, eroina care punea umărul la dezvoltarea socialismului. Femeile care au trăit în perioada comunismului îşi amintesc că ziua de 8 Martie era trăită cu mare entuziasm şi fast atât de către reprezentantele sexului frumos, cât şi de bărbaţi.
. • Acces interzis bărbaţilor Unele întreprinderi din Baia Mare ofereau femeilor de 8 Martie chiar şi câte un faimos "loz în plic", alături de o floare. . • "De ziua ta, mămico... " Ziua femeii era sărbătorită cu mare interes şi în şcolile fostului regim. Istoria modei în România (II) ... şi pentru a descoperi mai multe lucruri despre parcursul modei în România! Citeşte şi prima parte a Istoriei modei în România! Dior lansează new look În anii regimului comunist care urmează războiului "când încep să-şi revină celelalte ţări (...) şi Dior lansează new look care este de fapt un import american.
Atunci la noi intelectualitatea era trimisă în puşcării, ţărănimea chiabură, adică oamenii care au muncit şi care au făcut oarecare avere la ţară sunt duşi în Bărăgan. Sunt nişte acţiuni politice care au făcut să se rupă firul şi noi să nu mai fim în comunicare cu Apusul," spune Adina Nanu. Comunicarea cu Occidentul înseamnă şi evoluţia modei. Christian Dior aduce înapoi femeii luxul prin creaţii elaborate, blănuri şi bijuterii extravagante. Apar "restrictii la materiale, pantofi cu talpă de lemn, din două rochii se face una, femeile poartă turban că să nu se ducă la coafor. Elena Ceauşescu preferă Chanel "Toate hainele ei aveau aceeaşi formă, erau toate la fel. Foto: Agerpres. Dictatura modei | VICE Romania. Pe timpul comunismului, în România, nu aveai dulapul plin de haine de firmă și nici nu făceai shopping toată ziua.
Industria modei – ca și celelalte industrii – era condusă de către stat. În loc de case de modă, existau uniuni ale meșteșugarilor: UCECOM (Uniunea Națională a Cooperației Meșteșugărești) și UBCM (Uniunea din București a Cooperației Meșteșugărești), unde lucrau designerii. Sau meșteșugarii, așa erau ei numiţi pe atunci. Singurul loc de unde îţi puteai cumpăra îmbrăcăminte era lanțul de magazine deținut de stat, Romarta. Aici erau doar haine făcute de uniunile meșteșugarilor care, la rândul lor, luau materialele de la Ministerul de Industrii Ușoare (care guverna industriile ușoare precum fabricile de croitorie, tricotaje și stocare).
VICE: Cum ai ajuns model în comunism? Cum era să ai parte de oaza asta de libertate? Cum erau selectați designerii?