Unde electromagnetice 10 728. Lumina unei stele în interiorul unui bec. După asfinţit, putem vedea mii de stele ca nişte puncte albe pe cerul nopţii.
Ele ne par albe deoarece ochii noştri nu pot detecta, în mod normal, culoarea unor obiecte atât de îndepărtate. Totuşi, dacă privim cu atenţie stelele cele mai strălucitoare, putem observa că nu toate sunt albe; au nuanţe diferite. Doar pe baza culorii, putem spune care sunt mai fierbinţi şi care sunt mai reci. Cea mai strălucitoare stea văzută de pe Pământ - Soarele - este galbenă, dar stelele au diverse culori.
În apropierea constelaţiei Orion, iarna, anumite stele sunt destul de luminoase pentru a le discerne culoarea (figura 1): alb/albastru (Sirius, deasupra copacului, în stânga), albastru (Rigel, deasupra copacului, în dreapta) şi roşu/portocaliu (Betelgeuse şi Aldebaran cel mai sus pe centru şi, respectiv, în dreapta). Radiatia corpului negru Un corp negru emite un spectru continuu de lumină, ca acela reprezentat în figura 2. Educational Materials. Radiația 5G, un pericol? Mai mult decât văd ochii: spectrul electromagnetic. Tradus de Mircea Băduţ.
Claudia Mignone şi Rebecca Barnes ne conduc într-un tur prin spectrul electromagnetic şi ne prezintă flota de misiuni ştiinţifice a Agenţiei Spaţiale Europene, deschizându-ne ochii asupra unui Univers misterior şi ascuns. Aflăm despre lumea din jurul nostru prin intermediul simţurilor. Iar ochii joacă un rol major, deoarece lumina poartă o mulţime de informaţii despre sursa sa şi despre obiectele care fie o reflectă fie o absorb. Precum majoritatea animalelor, oamenii au un sistem vizual care colectează semnale luminoase şi le retransmite la creier. Însă ochii ne sunt sensibili doar la o mică porţiune din spectrul de lumină – suntem orbi la orice este în afara domeniului de lumină numit “vizibilă”.
Oare? Diversele tipuri de radiaţie electromagnetică se disting prin energia proprie: razele gamma sunt cele mai energetice, urmate de razele X, UV, cele vizibile şi cele IR. Totuşi, o mică parte a spectrului EM poate penetra stratul gros al atmosferei (Figura 2). T7 w ro. Scientia.ro - Spectrul EM - (2) - Undele radio. Ştiţi cine a realizat prima transmisie radio din istorie?
Dar cine este descoperitorul undelor radio? Aveţi idee care este principiul de funcţionare al unui aparat de radio? Aflaţi despre toate acestea şi multe altele din acest articol (video inclus). Spectrul electromagnetic (1) - Introducere Prima transmisie radio din istorie a fost realizată de Guglielmo Marconi în 1894 (pentru o istorie detaliată a primilor ani ai radioului şi a controverselor privind inventatorul acestui aparat, accesaţi cele două pagini Wikipedia semnalate anterior). Citiţi povestea controversată a naşterii radioului. Undele radio au cea mai mare lungime de undă şi transportă cea mai puţină energie dintre toate componentele spectrului electromagnetic. Heinrich Hertz este cel care a descoperit undele radio, în anul 1888. Cercetătorii au împânzit planeta cu astfel de reţele de receptoare radio. Multe dintre marile descoperiri din astronomie au fost posibile datorită existenţei undelor radio. Scientia.ro - Microundele. Utilizare şi efecte.
Suntem înconjuraţi de unde electromagnetice (radiaţii) de diferite frecvenţe sau lungimi de undă.
Pe unele le percepem (spectrul vizibil, lumina, care este tot o formă de radiaţie), pe altele nu. O parte dintre acestea sunt din domeniul microundelor. Spectrul radiațiilor electromagnetice este împărțit după criteriul lungimii de undă în câteva domenii, de la frecvențele joase spre cele înalte: Radiaţia infraroşie este folosită pentru transmiterea de date fără fir pe distanţe scurte (de exemplu, telecomanda de la televizor foloseşte acestă radiaţie).
Undele radio sunt folosite pentru transmiterea semnalelor de televiziune şi pentru comunicaţii prin satelit. Privind clasificarea de mai sus, putem observa că microundele nu fac parte din domeniul vizibil, deci ochiul uman nu le percepe. Pentru a ne face o părere generală despre microunde, să vedem întâi unde sunt folosite ele. Radarele folosesc microundele pentru a determina distanţa, viteza şi alte caracteristici ale mijloacelor de zbor. Tech-Library / Termoviziune, Radiatia infrarosu, Vedere timp de noapte / <P style="FONT-SIZE: 14px; FONT-FAMILY: sans-serif; WHITE-SPACE: normal; WORD-SPACING: 0px; TEXT-TRANSFORM: none; FONT-WEIGHT: normal; COLOR: rgb(37,37,37); FONT-STYLE: normal; MARGI. Termoviziune, Radiatia infrarosu, Vedere timp de noapte Radiația în infraroșu (IR) este o radiație electromagnetică a cărei lungime de undă este mai lungă decât cea a luminii vizibile (400-700 nm), dar mai scurtă decât cea a radiației terahertz (100 μm - 1 mm) și a microundelor (~ 30000 μm).
Majoritatea radiației termice emise de către obiectele aflate la temperatura camerei este în infraroșu. Energia în infraroșu este emisă sau absorbită de molecule atunci când se schimbă mișcările de rotație - vibrație. Energia în infraroșu excita moduri de vibrație într-o moleculă printr-o schimbare de dipol, făcându-l interval de frecvență util pentru studiul acestor stări energetice pentru moleculele de simetrie corespunzătoare. Spectroscopia în infraroșu examinează absorbția și transmiterea de fotoni în intervalul energetic infraroșu. Radiațiile infraroșii sunt folosite în aplicații industriale , științifice sau medicale.
Definirea si relatia cu spectrul electromagnetic Infrarosu natural.