Nichita Stănescu. Nichita Stănescu (n.
Nichita Hristea Stănescu, 31 martie 1933, Ploiești, județul Prahova — d. 13 decembrie 1983 în Spitalul Fundeni din București) a fost un poet, scriitor și eseist român, ales post-mortem membru al Academiei Române.[1] Considerat atât de critica literară cât și de publicul larg drept unul dintre cei mai de seamă scriitori pe care i-a avut limba română, pe care el însuși o denumea „dumnezeiesc de frumoasă”[2], Nichita Stănescu aparține temporal, structural și formal, poeziei moderniste sau neo-modernismului românesc din anii 1960-1970.
Nichita Stănescu a fost considerat de unii critici literari, precum Alexandru Condeescu[3] și Eugen Simion,[4] un poet de o amplitudine, profunzime și intensitate remarcabile, făcând parte din categoria foarte rară a inovatorilor lingvistici și poetici. A fost laureat al Premiului Herder. Citate referitoare la condiția poetului[modificare | modificare sursă] Familia[modificare | modificare sursă] Educație[modificare | modificare sursă] Nichita Stanescu - Note Bibliografice. George Topîrceanu. George Topîrceanu (n. 20 martie 1886, București - d. 7 mai 1937, Iași) a fost un poet, prozator, memorialist și publicist român, membru corespondent al Academiei Române din 1936.
Date biografice[modificare | modificare sursă] George Topîrceanu s-a născut in București la data de 20 martie 1886[1], ca fiu al cojocarului Gheorghe Topîrceanu și al Paraschivei, țesătoare de covoare la azilul „Doamna Elena ", amândoi originari din părțile Sibiului. Începe școala primară la București intre anii 1893 - 1895 și o continuă pe valea Topologului, la Suici, județul Argeș, unde părinții se stabilesc o vreme. Revine la București și se înscrie la liceul Matei Basarab până în clasa a IV-a[2], apoi la Sf. Sava (1898 - 1906). Prima încercare literară datează din timpul școlii primare și este primită cu răceală de colegul mituit cu „o peniță și doi nasturi” pentru a-i folosi de public [4]. George Toparceanu - Note Bibliografice. George Coșbuc.
George Coșbuc (n. 20 septembrie 1866, Hordou, comitatul Bistrița-Năsăud, azi Coșbuc, județul Bistrița-Năsăud; d. 9 mai 1918, București) a fost un poet și traducător român din Transilvania, membru titular al Academiei Române din anul 1916.
Poezia sa aparține patrimoniului cultural național și, deși este considerat un poet care a scris poezii care se recitau la serbările școlare sau populare, creația sa îl recomandă drept un autor clasic al literaturii române, un om cu un gust literar desăvîrșit și un autor canonic, care nu poate lipsi din manualele școlare nici în ziua de azi. A dus, de asemenea, o prodigioasă activitate de iluminare a țăranilor, e un precursor al mișcării poporaniste și un tehnician desăvîrșit al prozodiei, folosea o gamă foarte variată de picioare metrice și de ritmuri, de la cele ale poeziei populare la terza rima. A dat o versiune completă a poeziei lui Dante, Divina comedie. Biografie[modificare | modificare sursă] Primii ani[modificare | modificare sursă] George Cosbuc - Poezii, Biografie completa, opera, fotografii. George Cosbuc - Poezii. Ion Luca Caragiale. Viața Caragiale tânăr S-a născut la 1 februarie 1852,[1] în satul Haimanale[3] (care astăzi îi poartă numele), fiind primul născut al lui Luca Ștefan Caragiale și al Ecaterinei Chiriac Karaboas.
Ion Luca Caragiale - Dramaturg, Biografie completa, opera, fotografii, comedii, O scrisoare pierduta, O noapte furtunoasa, Conu Leonida fata cu reactiunea. I.L. Caragiale - Note Bibliografice. Ioan Slavici. Ioan Slavici (n. 18 ianuarie 1848, Șiria, comitatul Arad, d. 17 august 1925, Crucea de Jos, județul Vrancea) a fost un scriitor, jurnalist și pedagog român, membru corespondent (din 1882) al Academiei Române.[2] Provenind dintr-o familie de țărani ardeleni remarcabila operă literară a lui Ioan Slavici este influențată de viața satului ardelean.
Scriitorul, deși nu a fost un om de o vastă cultură,[3] a fost considerat de criticul George Călinescu, un instrument de observație excelent al mediului rural,[4] oferind în nuvelele sale poporale și în studiile sale o frescă a moravurilor, a comportamentului oamenilor în funcție de statificarea lor socială, în cele mai mici detalii ale ținutei, îmbrăcăminții, vorbirii și gesturilor.[3] Biografie[modificare | modificare sursă]
Ioan Slavici - Moara cu noroc, Mara, Budulea taichii, Biografie completa, opera, inregistrari audio, fotografii. Mihail Sadoveanu. Mihail Sadoveanu - Biografie completa, opera, fotografii, poze, audio, carti audio, inregistrari. Ion Creangă. Ion Creangă (n. 1 martie 1837, Humulești; d. 31 decembrie 1889, Iași) a fost un scriitor român.
Recunoscut datorită măiestriei basmelor, poveștilor și povestirilor sale, Ion Creangă este considerat a fi unul dintre clasicii literaturii române mai ales datorită operei sale autobiografice Amintiri din copilărie. Biografie Bojdeuca lui Ion Creangă din Iaşi Data nașterii lui Creangă este incertă. El însuși afirmă în Fragment de biografie că s-ar fi născut la 1 martie 1837.[1] O altă variantă o reprezintă data de 10 iunie 1839, conform unei mitrici (condici) de nou-născuți din Humulești, publicată de Gh. Creangă a mai avut încă șapte frați și surori: Zahei, Maria, Ecaterina, Ileana, Teodor, Vasile și Petre. Tinerețea lui Creangă este bine cunoscută publicului larg prin prisma operei sale capitale Amintiri din copilărie. S-a despărțit cu greu de viața țărănească, după cum mărturisește în Amintiri: La 19 decembrie 1860 se naște fiul său Constantin. Basme Amintiri din copilărie Opera Aprecieri critice. Ion Creanga - Amintiri din copilarie, Biografie completa, opera, inregistrari audio, fotografii.
Ion Creanga - Note Bibliografice. Mihai Eminescu. Mihai Eminescu (născut Mihail Eminovici) (n. 15 ianuarie 1850, Botoșani - d. 15 iunie 1889, București) a fost un poet, prozator și jurnalist român, socotit de cititorii români și de critica literară postumă drept cea mai importantă voce poetică din literatura română.[1] Receptiv la romantismele europene de secol XVIII și XIX, și-a asimilat viziunile poetice occidentale, creația sa aparținând unui romantism literar relativ întârziat.
În momentul în care Mihai Eminescu a recuperat temele tradiționale ale Romantismului european, gustul pentru trecut și pasiunea pentru istoria națională, căreia a dorit chiar să-i construiască un Pantheon de voievozi, nostalgia regresivă pentru copilărie, melancolia și cultivarea stărilor depresive, întoarcerea în natură etc., poezia europeană descoperea paradigma modernismului, prin Charles Baudelaire sau Stephane Mallarme, bunăoară.
Biografie Data și locul nașterii Familia Familia Eminescu Copilăria Promoţia 1864 a gimnaziului din Cernăuţi. Sufleor și copist. Mihai Eminescu - Note Bibliografice. Mihai Eminescu - Poezii, Biografie completa, opera, fotografii, poze, audio, carti audio, inregistrari.